Legat de originea si
aparitia satului Cumpana, nu avem prea
multe izvoare. Totusi cele care exista
demonstreaza cu prisosinta existenta
unei zone locuite stravechi pe acest
teritoriu. Existenta unei civilizatii
foarte vechi a teritoriului ocupat azi
de orasul Constanta, suntem siguri ca a
angrenat in circuitul sau si zonele din
apropiere mai ales datorita reliefului,
climei si solului fertil. Nu ne indoim
ca atat in timpul perioadei grecesti si
romane a Tomisului, cat si a celei
bizantine, campiile fertile ale satului
nostru erau cultivate cu grane de catre
o serie de propietari bogati ce locuiau
la Tomis si pe care le lucrau cu sclavi
sau coloni si mai tarziu cu oameni
liberi.
 |
Ca zona a fost destul de
importanta, ne-o demonstreaza
“cadranul solar” in forma unui
cap de taur, cu diviziunile
pentru timp trasate intre
coarne, descoperit in primavara
anului 1960 in curtea unui
cetatean din sat. Cadranul
dateaza din sec. III era
noastra, si este un exemplar
foarte rar, deoarece demonstreza
progresul stiintific,
inregistrat in acel timp,
deoarece in afara de ora indica
pana si ziua solstitiului de
vara, a echinoctiilor de
primavara si toamna si era
calculat pentru latitudinea de
44 grade si sapte minute.
Descoperirea foarte importanta
vine sa intareasca dovezile
despre “civesul roman” de aici o
rascruce de drumuri comerciale,
deoarece acest cadran nu avea ce
cauta intr-o asezare de mai mica
importanta. Aceasta si alte
numeroase obiecte, fragmente de
ceramica, vase de diferite
marimi, opaite, capiteluri
bizantine, toate sunt pastrate
la Muzeul de Istorie si
Arheologie din Constanta.
|
Cateva
informatii despre vechea asezare de
“vicus de veterani si cives romani ”,
apartinand teritoriului Tomi ne va da si
Vasile Parvan in “Cetatea Ulmetum” –
editia Bucuresti 1912, Radu Vulpe si
Vasile Parvan in Harta Dobrogei in
timpul romanilor, profesorul Suceveanu
A. in “Viata economica in Dobrogea
romana sec.I – III e.n.” si multe alte
izvoare care vorbesc despre valahii
pontici (romani de langa mare).
Stapanirea otomana care se stabileste in
Dobrogea in sec. XV – lea, fac sa aiba
aici o colonizare masiva cu elemente
turcesti, vechi otomane si tataresti.
Existenta ocupatiei turcesti este
atestata de numele satelor dobrogene
care majoritatea aveau nume turcesti si
erau locuite in majoritate de turci si
cu toate acestea, studiile efectuate
demonstreaza ca mai este inca multa
populatie romaneasca in Dobrogea (Ion
Ionescu de la Brad). Vatra satului a
suferit mai multe fluctuatii, mutandu-se
mai catre sud, ori catre vest, dupa
caracterul pastoral al zonei ori
diferite molime care afectau uneori
viata locuitorilor. Prima informatie
despre numele asezarii este din 1870 –
sub numele de Hasiduluc – nume ce apare
in lucrarea lui Ion Ionescu de la Brad
“Excursion agricol dans la plain de
Doubroudja” si statistica din Romania
“Indicele comunelor din Dobrogea” –
Bucuresti 1979. Hasiduluc, denumire
turceasca, se pare ca era locuita in
mare parte de turci. Numele vine de la
un deal de aprox. 65 m. ce se afla
asezat in N-V comunei, care inchidea o
vale mica, Carsi Dere, prin care se
scurgea un mic paraias. Dupa razboiul de
independenta (1877), se retrag o parte
din autoritatile turcesti si odata cu
ei, si o parte din turcii din acest sat,
ramanad un numar mic de populatie
turco-tatara.
Dupa 1880, sosesc in
zona, tot mai multi romani, oieri
(mocani), care in trecut trecusera
Dunarea cu oile lor, platind tribut
turcilor (pentru care primeau hartie)
pentru a-si pasuna oile in Dobrogea. Cu
timpul s-au stabilit aici oieri din
partile Sibiului, venind aici cu oile
lor, unde au gasit suprafete imense de
pasune. Si astazi intalnim cativa din
urmasii acestora in comuna noastra. Dupa
aceasta data, conducerea comunei este
preluata de autoritatile romane. O mare
parte din teren este trecut in
proprietatea statului si colonizat cu
tarani romani din Transilvania, Oltenia
si Muntenia, mai tarziu venind aici si
moldoveni. Cele mai mari colonizari de
romani au avut loc intre 1882-1889,
1904-1905 (mocani), 1923-1924
(regateni), si prin 1970 vin moldovenii,
dar acestia se aseaza singuri, fara sa
fie improprietariti. In 1924 satul Hasi
– Duluc are un deputat in Parlament, in
persoana lui Constantin Alimanisteanu,
ruda cu Ion Bratianu. Gratie lui, satul
isi schimba numele in Cumpana (1926),
luandu-se in calcul ca asezarea este la
o inaltime de aprox.60 m., relief ce
formeaza o cumpana intre doua bazine
hidrografice ce se scurg spre est si
vest. La inceput populatia a fost
eterogena. Potrivit datelor statistice,
din 1882 – 1903, satul cuprindea:
-
romani 225 – supusi
straini, 37;
-
turci 160 – supusi
straini, 10;
-
greci 27 – supusi
straini, 16;
-
germani 5;
-
tatari 4;
-
bulgari 2;
Satul era condus de un
primar ajutat de 4 persoane. Ca o lauda
pentru prefectii dobrogeni, este
interesul ce l-au purtat pentru
dezvoltarea scolii si ameliorarea
sanatatii oamenilor. Primele vesti
despre scoala din Hasiduluc, vin de la
1880, cand scoala functiona in casa unui
cetatean – Onacea Ion. Dar o scoala in
limba romana cu un invatator calificat,
exista din 1903, unde erau inscrisi 44
de elevi (31 – baieti, 13 – fete) si o
scoala musulmana (pe langa geamie) cu 35
baieti. In 1905 se construieste primul
lacas de scoala (langa biserica), iar in
1929 – 1930, al doilea lacas de scoala.
In 1925 – 1926, este ridicata biserica
veche si in 1933 construita Primaria.
Dupa cum este de observat, in aceasta
asezare, prioritate au avut
constructiile de lacase, pentru
interesul intregii obsti, apoi a celor
care interesa un numar mai mic de
oameni. Din concluziile celor care s-au
deplasat pe teren si au analizat
situatia locuitorilor din acest sat
(izvoare in “expunere intocmita de
Scarlat C. Varnav – prefectul judetului
Constanta – 1904” – Arhivele Statului
Constanta) putem sublinia ca “populatia
este blanda si supusa, si usor de a o
indruma pe caile sanatoase ale
progresului, ea este viguroasa, dornica,
setoasa de ameliorari materiale si
intelectuale”. Pana in 1911, locuitorii
satului Hasiduluc nu aveau drepturi
politice, dar in acelasi an au primit
certificate de cetateni romani,
indiferent de nationalitate, iar
Hasiduluc devine comuna.
In timpul primului
razboi mondial, asezarea este lovita ca
si celelalte localitati din jur. Luptele
grele din 19 octombrie 1916 de la
Agigea, Techirghiol, Topraisar, Cobadin,
a cuprins in aria lor si acest sat,
tirul nemilos de artilerie grea, a
semnat panica in randul populatiei
civile. Tot ce se facuse in acesti ani
dupa independenta este aproape distrus.
Refugiile au adus pagube in special
populatiei sarace ce cu greu s-au putut
reface la intoarcere. In amintirea si
spre cinstirea eroilor cazuti in
razboiul pentru apararea patriei din
1916 – 1918, la intrarea in sat, langa
biserica veche, pe soseaua principala,
din intiativa unui comitet comunal in
frunte cu Alecu Trandafir si invatatorul
Alexandu Dumitrescu a fost ridicat acest
monument. In 1923, vin primii colonisti
din jud. Olt si Romanati, asezandu-se in
S-V satului. La venirea lor, satul avea
1292 de romani si 170 de turci si
tatari. In 1926, prin Legea
administrativa a Romaniei, Hasiduluc isi
schimba numele in Cumpana. Din datele
Prefecturii, reiese ca dupa razboi
situatia locuitorilor incepe sa se
imbunatateasca simtitor. Principala lor
ocupatie fiind agricultua si cresterea
animalelor. Suprafata merelei satului
era de 3.545 ha. in majoritate
apartinand unor mari mosieri care
locuiau la Bucuresti, la Constanta si
mai putin in comuna. Aici mai exista si
o banca populara “Renasterea”, doua
scoli primare cu 208 elevi, o biserica
si Primaria actuala. Criza economica din
1929 – 1933, a avut puternice
repercursiuni si asupra locuitorilor din
comuna Cumpana, in special a taranilor
saraci si mijlocasi, care pentru a putea
rezista, faceau imprumuturi la banci.
Cel de-al doilea rasboi mondial a atins
din nou si satul nostru. Tineri si mai
maturi, au fost inrolati si au platit cu
jertfe si sange toata perioada
razboiului, pana in 1945. Si in cinstea
lor a fost ridicat monumetul din fata
Primariei. In scurtul istoric prezentat
reiese vechimea acestei localitati si in
continuare existenta unei populatii
harnice, care a luptat si a muncit
pentru un trai mai bun.
Cum era normal, dupa
razboi, au loc si aici o multime de
schimbari care tulbura viata oamenilor
care incepusera un bun proces de
dezvoltare a localitatii. Confiscarea
unor mosii ale familiei Alimanisteanu
(481 ha.), familiei Ichim, Zainea si
Costescu nu a rezolvat deloc problema
taranilor fara pamant din localitate,
pentru ca majoritatea suprafetelor au
trecut in proprietatea statului. Ca
peste tot in tara, si aici in 1950 apare
prima gospodarie agricola colectiva. La
inceput cu 54 de membri, iar mai tarziu,
la sfarsitul anului 1057, fiind obligati
prin diferite metode de constrangere,
s-a inscris tot satul, adica 502
familii, (cu 2562 ha. pamant arabil, 245
cai, 115 carute, 186 bovine, 9122 vaci
cu lapte), 200 oi, 40 porci, 3
samanatori si 5 seceratori simple.
Culturile practicate erau in special de
grau, orz, ovaz, porumb si floarea
soarelui. Ca urmare a introducerii
irigatiilor pe intreaga suprafata
arabila, incepand din 1965 s-a schimbat
procentul suprafetelor cultivate cu
cereale, dand posibilitatea maririi
suprafetelor cultivate cu porumb si
plante furajere de masa verde, sfecla de
zahar si soia – lucru ce a dat
posibilitatea dezvoltarii mai mari a
sectorului de crestere a animalelor.
Profilul de productie a unitatii a fost
determinat de o parte de conditiile
pedoclimatice favorabile anumitor
culturi si specii de animale, iar pe de
alta parte, de imediata apropiere de
municipiul Constanta, care a impus
dezvoltarea acelor ramuri de productie
legate de aprovizionare litoralului cu
produse proaspete (oua, lapte si
legume), care asigura o desfacere rapida
si venituri insemnate. Datorita bunei
organizari economice si a muncii
majoritatii membrilor CAP aceasta
unitate a ajuns printre unitatile
fruntase din Dobrogea. Pentru
rezultatele obtinute, ea era deseori
vizitata de oameni de seama chiar peste
hotare.
Daca am spicui cateva
semnaturi din cartea de onoare a
Cooperativei, vom vedea ca in 1963 a
fost vizitata de Secretarul Natiunilor
Unite Utant, in 1965 primul ministru al
Republicii Somalia, apoi ambasadorul
Republicii Arabe Unite, in 1967,
ministrul agriculturii din Franta,
primul ministru al Austriei, Iosif
Klaus, in 1978, presedintele R.P.
Chineze si alte delagatii franceze,
germane, sovietice, formate din
scriitori, oameni politici si tarani.
Datorita dezvoltarii industriale tot mai
pronuntata a orasului Constanta si a
cresterii numarului locurilor de munca,
datorita apropierii localitatii de acest
oras, un numar tot mai mare, in special
de tineri, pleaca la oras si se
angajeaza in industrie. Forta de munca
in CAP ramane deficitara, necesarul
fiind completat cu forta de munca din
alte zone ale tarii: Moldova, Oltenia si
prin mecanizarea tot mai accentuata a
proceselor tehnologice. Alaturi de
aceasta unitate importanta de productie
a comunei Cumpana, mai functioneaza cu
rezultate deosebite in aceasta perioada
si o sectie de cultura a plantelor
selectionate pentru furaje, IAPS, cu 499
ha. teren arabil, o Cooperativa de
consum cu 125 salariati, prestatori de
servicii pentru populatie si comert, o
sectie de sticlarie cu profil artizanal
si o mica banca de credit. Incepand din
sec. al XIX – lea, evolutia generala a
numarului de locuitori a satului a fost
progresiva. Ea s-a realizat atat prin
sporul natural, dar in special pe seama
sporului migratoriu. Apropierea de
orasul Constanta, oras cu multe locuri
de munca si o zona buna de desfacere a
produselor agricole, duce la o emigrare
masiva aici a populatiei din sudul
Dobrogei, din satele componente ale
comunei ,cat si din Moldova. Prin
construirea Canalului Dunare – Marea
Neagra, satul Straja din vestul comunei
este dezafectat, si populatia stramutata
in comuna Cumpana, oferindu-i-se,
locuinte la bloc, astfel comuna capatand
un mare numar de locuitori. De asemenea
un rol important il are si migratia
temporala. Astazi sporul natural este
destul de ridicat, dovada numarul mare
de populatie prescolara si scolara si se
face simtita o migratie destul de
numeroasa, dar de la oras la sat. In
ceea ce priveste densitatea populatiei,
aceasta se situeaza peste limita medie a
tarii.
Astazi vatra satului se
intinde pe o suprafata de 496 ha. Si
prezinta urmatorul mod de folosinta al
teritoriului:
-
teren agricol : 150 ha
-
centre de productie:
53,61 ha
-
zona de locuit : 292,39
ha
Satul are un aspect
civilizat, cu o retea stradala bine
conturata, dar nu definitiv amenajata,
lipsind inca spatii verzi si arbori de
aliniament. Comuna dispune de retea de
drumuri comunale insumand 110 km, din
care: - drumuri pietruite – 24 km
- drumuri asfaltate – 14
km
- drumuri de pamant -72
km
Reteaua de alimentare cu
apa si canalizare este strucutrata
astfel:
-
retea de apa potabila in
lungime totala de 65 km
-
retea de canalizare in
lungime totala de 15 km
Ocupatia principala a
locuitorilor ramane in continuare
agricultura, dar inca o mare parte
dintre ei lucreaza in zona industriala
si a Portului Constanta si Agigea Sud si
pe litoral in timpul sezonului estival.
Comuna Cumpana dispune de
retea de energie electrica de medie si
inalta tensiune, asigurand cca 75% din
necesarul localitatii, urmand a se
extinde si in zonele nou construite. De
asemenea, incepand cu anul 2008, comuna
Cumpana va beneficia de reteaua de
alimentare cu gaze naturale.